Azi am fost pentru prima data anul asta la sedinta saptamanala de antrenament a clubului de speologie.
A durat jumatate de ora sa ma echipez (intai pt escalada, apoi TSA, ca apoi sa ma razgandesc si sa imi pun din nou echipamentul de catzarat) si inca 15 minute pana ca partenerul meu de catzarat (Kiki) sa se echipeze si el. Ma pregatesc sa catzar si ne uitam unul la altul: "Auzi, tu parca nu prea ai mare chef de catzarat azi" ii zic lui Kiki. El imi raspunde, ezitant: "Aaa, nu... E prima data anul asta, a fost o vacanta lunga, am baut mult si mi-am facut de cap, pricepi tu...". Zambesc, strang optul si ma indrept spre traseu. Adevarul e ca si eu eram foarte afectat de urmarile pe care le-a avut vacanta asta asupra mea, dar aveam sa vad adevarata amploare abia in curand.
Primul traseu, cap de coarda, frumos, lejer... Prize imense si multe, dar urc cu o lehamite inegalabila, ma opresc la fiecare pas sa admir prizele, asigur fara sa ma grabesc deloc... Ajung in top, vorbesc cu cei aflati in tavanul salii, pe corzile de TSA, cobor linistit. Totul se desfasoara intr-un ritm mahmur. Kiki, la randul lui, face traseul la fel de linistit ca mine, apoi ne mutam in alta parte a salii, unde catzaram din nou, in acelasi ritm nebun.
Terminam traseul si ne apucam de glumit pe seama efectelor pauzelor de catzarat. Amandoi ne dam cocosi si ne propunem sa terminam seara cu 7b-ul meu de sfarsit de an (performanta care nu cred ca o voi egala anul asta, la cum se prefigureaza lucrurile). Nici nu a fost nevoie sa ajungem la 7b, ca gasim un traseu mult mai usor (presupun ca era un 6b) pe care amandoi il urcam cap de coarda. Atat ne-a trebuit! Ajunsi jos, ne uitam unul la altul si ii propun "Auzi, ce-ai zice sa mergem sa bem o bere?". In 5 minute ne-am dezechipat, ne-am schimbat si eram in drum spre birt...
La carciuma ajunsi, ne instalam comod la masa obisnuita si comandam aceeasi bere ca de obicei si incepem sa povestim despre cat de greu ne-a fost in vacanta asta ( :P ). El a fost in Irlanda si povestea lui se rezuma in cateva cuvinte: halbere, speo, halbere, whiskey, politie, halbere, smuls semne de circulatie (shh, da' nu mai ziceti la nimeni ca acuma e mare presedinte la FFS ). Eu am fost pe acasa si povestea mea, la fel, se rezuma usor: familie, halbere, gonzesses, mashinutze, speo cu premiere, nanas, palinca, vin, prieteni vechi si buni.
Ca orice discutie de masculi adevarati, dupa subiectele "bautura" si "chefuri", urmeaza subiectul "femei", peste care am sa sar (cu mentiunea ca "peste tot e la fel" - dar mai frumos e in Romania). Evident, din discutie nu putea lipsi "Sportul" - care la noi se cam rezuma la speologie, escalada, trasee montane si poate scufundari in pestera.
Ne-am amuzat povestind despre tura din Berger (-1273m, locul 28 in lume ca denivelare) din toamna lui 2008, despre cat fumeaza speologii in Pierre St Martin (-1410m, locul 16 in lume ca denivelare) sau despre excursia planuita in februarie in Jean Bernard (-1602m, locul 5 in lume ca denivelare).
Observati ca pe masura ce discutia avanseaza si berile se golesc, noi tot urcam in topul celor mai adanci pesteri din lume si ne apropiem de Europa de Est... Mai exact, ajungem sa povestim despre Caucaz, unde se afla 4 pesteri din top 10 (9, 8, 2 si 1 - Faimoasa Krubera/Voronja). Si atunci, bunul meu amic El Presidente Kiki, lanseaza bomba: "Uite, am un prieten care a fost la noi la club [... zgomot de fundal cauzat de socul pe care l-am avut auzind finalul frazei ...] si organizeaza o expeditie de explorare in Caucaz, in niste avene adanci de acolo. Vorbim despre explorare in avene de -700m [care in zona aia au un imens potential de -1000m] si chiar despre Iliuzya-Shneznaya (Nb 2) sau Krubera-Voronja (da!)."
Deci... sa fie intr-un ceas bun! Asa o invitatie rareori primesti de doua ori in viata...
A durat jumatate de ora sa ma echipez (intai pt escalada, apoi TSA, ca apoi sa ma razgandesc si sa imi pun din nou echipamentul de catzarat) si inca 15 minute pana ca partenerul meu de catzarat (Kiki) sa se echipeze si el. Ma pregatesc sa catzar si ne uitam unul la altul: "Auzi, tu parca nu prea ai mare chef de catzarat azi" ii zic lui Kiki. El imi raspunde, ezitant: "Aaa, nu... E prima data anul asta, a fost o vacanta lunga, am baut mult si mi-am facut de cap, pricepi tu...". Zambesc, strang optul si ma indrept spre traseu. Adevarul e ca si eu eram foarte afectat de urmarile pe care le-a avut vacanta asta asupra mea, dar aveam sa vad adevarata amploare abia in curand.
Primul traseu, cap de coarda, frumos, lejer... Prize imense si multe, dar urc cu o lehamite inegalabila, ma opresc la fiecare pas sa admir prizele, asigur fara sa ma grabesc deloc... Ajung in top, vorbesc cu cei aflati in tavanul salii, pe corzile de TSA, cobor linistit. Totul se desfasoara intr-un ritm mahmur. Kiki, la randul lui, face traseul la fel de linistit ca mine, apoi ne mutam in alta parte a salii, unde catzaram din nou, in acelasi ritm nebun.
Terminam traseul si ne apucam de glumit pe seama efectelor pauzelor de catzarat. Amandoi ne dam cocosi si ne propunem sa terminam seara cu 7b-ul meu de sfarsit de an (performanta care nu cred ca o voi egala anul asta, la cum se prefigureaza lucrurile). Nici nu a fost nevoie sa ajungem la 7b, ca gasim un traseu mult mai usor (presupun ca era un 6b) pe care amandoi il urcam cap de coarda. Atat ne-a trebuit! Ajunsi jos, ne uitam unul la altul si ii propun "Auzi, ce-ai zice sa mergem sa bem o bere?". In 5 minute ne-am dezechipat, ne-am schimbat si eram in drum spre birt...
La carciuma ajunsi, ne instalam comod la masa obisnuita si comandam aceeasi bere ca de obicei si incepem sa povestim despre cat de greu ne-a fost in vacanta asta ( :P ). El a fost in Irlanda si povestea lui se rezuma in cateva cuvinte: halbere, speo, halbere, whiskey, politie, halbere, smuls semne de circulatie (shh, da' nu mai ziceti la nimeni ca acuma e mare presedinte la FFS ). Eu am fost pe acasa si povestea mea, la fel, se rezuma usor: familie, halbere, gonzesses, mashinutze, speo cu premiere, nanas, palinca, vin, prieteni vechi si buni.
Ca orice discutie de masculi adevarati, dupa subiectele "bautura" si "chefuri", urmeaza subiectul "femei", peste care am sa sar (cu mentiunea ca "peste tot e la fel" - dar mai frumos e in Romania). Evident, din discutie nu putea lipsi "Sportul" - care la noi se cam rezuma la speologie, escalada, trasee montane si poate scufundari in pestera.
Ne-am amuzat povestind despre tura din Berger (-1273m, locul 28 in lume ca denivelare) din toamna lui 2008, despre cat fumeaza speologii in Pierre St Martin (-1410m, locul 16 in lume ca denivelare) sau despre excursia planuita in februarie in Jean Bernard (-1602m, locul 5 in lume ca denivelare).
Observati ca pe masura ce discutia avanseaza si berile se golesc, noi tot urcam in topul celor mai adanci pesteri din lume si ne apropiem de Europa de Est... Mai exact, ajungem sa povestim despre Caucaz, unde se afla 4 pesteri din top 10 (9, 8, 2 si 1 - Faimoasa Krubera/Voronja). Si atunci, bunul meu amic El Presidente Kiki, lanseaza bomba: "Uite, am un prieten care a fost la noi la club [... zgomot de fundal cauzat de socul pe care l-am avut auzind finalul frazei ...] si organizeaza o expeditie de explorare in Caucaz, in niste avene adanci de acolo. Vorbim despre explorare in avene de -700m [care in zona aia au un imens potential de -1000m] si chiar despre Iliuzya-Shneznaya (Nb 2) sau Krubera-Voronja (da!)."
Deci... sa fie intr-un ceas bun! Asa o invitatie rareori primesti de doua ori in viata...
0 comments:
Post a Comment