Din pacate nu am avut cu cine catzara din cauza ca baietii au preferat sa se joace de-a concursul de decroshari (3 minute zice cronometrul dar Kiki e suparat ca o avut probleme), asa ca am putut urca doar cativa metri, cat sa pot cadea in siguranta. Apoi m-am apucat si eu de decroshat oameni sau de ajutat cu explicatii sau sfaturi practice pe "incepatori".
Dupa o ora de jucat pe coarda, baietii s-au asezat la povesti si planuit expeditia in Jean-Bernard. Dupa cum se contureaza lucrurile, nu cred ca ma hazardez prea tare zicand ca premiera ar fi doar o formalitate, presupunand ca ajung pe munte fara sa ii inghita avalansele, apoi ajung la -800 fara sa aiba probleme cu dopuri de gheatza. Adaugand faptul ca vor avea la indemana tot ce le trebuie pentru a duce la bun sfarsit planurile (echipament, hilti-uri, paie cu exploziv si bivuac incalzit) nu pot decat sa ma oftic si mai tare ca sunt fortat de imprejurari sa raman acasa.
Ii multumesc lui Francois pentru pozele facute si le urez baietilor multa bafta, pentru ca saptamana ce vine voi fi incuiat in camera, ascuns sub o avalansa de carti medicale, asadar nu ne vom vedea inainte de plecarea lor.
David, Phil si cu mine (evident cu tricoul cu expeditia FRS in Berger din 2006, pe care am ratat-o din aproape aceleasi motive ca pe asta din JB)
1 comments:
Mai, da ce va mai iubiti ciorchine in corzile alea! La panoul din Iasi urci trei prize si dai cu capul in tavan. Traverseele te pasc...
Post a Comment