Baazalung

Motosticlism

2009-12-16T21:46:00.002+01:00

Un mic post al carui unic scop este sarbatorirea unei victorii personale, care sper ca va fi doar inceputul unui lung sir de aventuri:

In ciuda unei aversiuni impotriva scuterelor, la 16 ani ma visam pe doua roti si, preferabil, cu cortul in spate prin vreo tara uitata de lume. Cum la varsta aia, din punct de vedere legal, nu puteam conduce decat ceva sub 50cc si din punct de vedere economic nu puteam concepe sa dau 1000 euro pt doi ani, in 2004 am inceput sa frecventez forumul. Incet incet, postarile facute de unii membri mi-au schimbat opinia despre motociclism si m-au temperat, asa ca, dupa un an, decid sa oficializez relatia cu forumul si imi deschid un cont.

Apoi, o colega de clasa de-a prietenei mele din liceu, si-a luat motocicleta si am gasit o persoana cu care sa discut despre bicicletele astea motorizate. Din discutie in discutie, din sfat in sfat, dupa cateva discutii cu ai mei, in care mi s-a zis clar ca ei nu ma vor sustine in planurile mele, intr-un final mi-am dat seam ca daca imi doresc sa urmez drumul asta, o fac pe barba proprie.

Ce m-a hotarat si m-a mobilizat a fost un prieten cu care merg la catzarat. Dupa ce si-a luat carnetul si motocicleta, acelasi model pe care il doream si eu (BMW F650GS), m-a chemat la cateva plimbari impreuna cu el. Dupa o prima scurta plimbare pe asfalt, a doua a durat cateva ore bune si a fost pe campuri, prin paduri, pe unde vedeam cu ochii. Si pe masura ce timpul trecea si afara se facea si mai frig, noi ieseam tot mai des si tot mai departe.

Intr-o zi superba de toamna (9grade afara), am mers impreuna cu el aproximativ 160km, pana la Cristesti, langa Motca, unde mi-a dat voie sa conduc motorul, cu el in spate. Spre marea mea surprindere, m-am descurcat mai bine decat ma asteptam si, desi aveam probleme cu pornitul, in momentul in care motocicleta rula, treaba rula si ea fin...

Al doilea drum lung a fost decis la intamplare, la vederea unui indicator. Cum nici unul nu vizitase Botosani-ul pana atunci, am decis sa bem o cafea in centrul micului oras (partea cea mai grea a fost gasirea centrului Botosaniului, in rest drumul a fost o placere, mai ales pentru ca am mers pe o ruta rar folosita).

A treia plimbare trebuia sa fie una in grup, impreuna cu un alt motociclist de la sala de catzarat, care a renuntat in ultimul moment. Intr-o sambata am plecat catre Husi, apoi pe malul Prutului catre Barlad, ca sa ne intoarcem in Iasi prin Vaslui. In total 330km pe niste drumuri frumoase, cu niste poapsuri f pitoresti pentru privelistile atat naturale cat si umane :))... Aici am avut singurul incident care era sa se soldeze cu un accident dubash: deja se intunecase afara si noi ne intorceam catre casa pe la Bucium, cand vedem in lumina farurilor ceva zburand din copaci catre noi. Nu avem timp decat sa pitim capetele, la tzanc pentru a evita bufnita pusa pe decapitat motociclisti... :))

Intre timp ce noi ne plimbam prin judetele invecinate, eu m-am hotarat si m-am chinuit un pic si am strans banii necesari pentru scoala de soferi, am fost sa-mi fac actele pentru carnet, am facut orele de condus si pe data de 23Nov, am devenit posesor de catgoria A.

Iar prima mea iesire pe motor, ca "chilot" a fost fix in acea saptamana, pe 28, pe eternul Sculeni. Si nu stiu cum se face, dar cand mi-era lumea mai draga, motorul are o defectiune tehnica si se opreste, la 80km/h. In ciuda faptului ca era prima data cand conduceam un motor asa de mare, la asa o viteza, pe drum public circulat, se pare ca nu sunt chiar gushter si am dus-o linistit pe dreapta (recunosc, mi-a cam stat inima un pic).

Cam atat pentru acum, vroiam doar sa ma laud singurel si sa ma aplaud tot eu...

Urmeaza continuarea (sa speram)

Premiera in Jean Bernard

2009-02-11T13:30:00.002+01:00

Aseara am avut musafiri doi buni prieteni cu care trebuia sa merg in weekendul 7-8 februarie in expeditie in Jean Bernard. Se intorsesera din expeditie bronzati si erau extrem de obositi. Dar niciodata nu esti prea obosit ca sa bei cu un prieten pe care nu il vei vedea o perioada lunga de timp...

Pe scurt, expeditia s-a desfasurat conform planului. Riscul de avalansa era 3/5, zapada era pana la fund in unele locuri, iar cele 35 de kile de echipament din spate nu ajutau prea mult la negocierea pasjelor dificile.

Din cate mi-au povestit David si Olivier, au dat de mai multe chestii, la cotele -500m, -700m si -900m, cel mai important fiind momentan o galerie de 30m care se termina intr-un sifon. Plus niste viitoare locuri de bubuit, cu ceva potential destul de important.

I-am felicitat pe baieti si ne-am cinstit unul pe altul pana si-a amintit Olivier ca are tren si au trebuit sa plece in graba. Dar cu siguranta ne vom reintalni in pestera. Nu las afaceri neterminate aici...

Moya Lyubov

2009-02-05T21:38:00.004+01:00

Prima parte
Partea a doua
Partea a treia

Animatie - pictura pe sticla, impresionism
Scenariu - nuvela "Istoriya Lyubovnaya" (1927) de Ivan Shmelyov, realism romantic
Intre epic si liric, real si imaginar
Si atmosfera marilor clasici rusi.

Alexander Petrov, 2006

Scandinavian flick

2009-02-03T10:40:00.001+01:00

Cand esti suparat ca nu-ti iese "heel to toe", "Scandinavian flick" sau "opposite lock"...

Uita-te aici si-ti trec nervii instant.

TSA-ul saptamanal

2009-01-30T03:01:00.005+01:00

Ca aproape in fiecare zi de Marti, saptamana asta am fost la sala, la TSA si escalada, deoarece clubul USAN are doua ore rezervate la o sala de sport (care sala de sport are un perete de catzarat de 13m inaltime si 30m lungime).

Din pacate nu am avut cu cine catzara din cauza ca baietii au preferat sa se joace de-a concursul de decroshari (3 minute zice cronometrul dar Kiki e suparat ca o avut probleme), asa ca am putut urca doar cativa metri, cat sa pot cadea in siguranta. Apoi m-am apucat si eu de decroshat oameni sau de ajutat cu explicatii sau sfaturi practice pe "incepatori".

Dupa o ora de jucat pe coarda, baietii s-au asezat la povesti si planuit expeditia in Jean-Bernard. Dupa cum se contureaza lucrurile, nu cred ca ma hazardez prea tare zicand ca premiera ar fi doar o formalitate, presupunand ca ajung pe munte fara sa ii inghita avalansele, apoi ajung la -800 fara sa aiba probleme cu dopuri de gheatza. Adaugand faptul ca vor avea la indemana tot ce le trebuie pentru a duce la bun sfarsit planurile (echipament, hilti-uri, paie cu exploziv si bivuac incalzit) nu pot decat sa ma oftic si mai tare ca sunt fortat de imprejurari sa raman acasa.

Ii multumesc lui Francois pentru pozele facute si le urez baietilor multa bafta, pentru ca saptamana ce vine voi fi incuiat in camera, ascuns sub o avalansa de carti medicale, asadar nu ne vom vedea inainte de plecarea lor.David, Phil si cu mine (evident cu tricoul cu expeditia FRS in Berger din 2006, pe care am ratat-o din aproape aceleasi motive ca pe asta din JB)

Juste quelques hommes

2009-01-29T18:13:00.002+01:00

Sau cum ar spune americanii: "The Few. The Proud" (ei se refera la Marines, eu la un alt tip de oameni).

Melodia cu traducerea in engleza a versurilor aici: Jean Jaques Goldman - Juste quelques hommes

Dimineata de dupa

2009-01-26T09:06:00.007+01:00

Cam asa sta treaba pe aici, in Nancy, la camin:

Un pic cam sumbra atmosfera...

The wild rover

2009-01-26T06:09:00.004+01:00

Oricat de mult imi place melodia asta nu pot fi de acord cu mesajul transmis, pur si simplu nu simt ca la mine se aplica. Intotdeauna voi fi un "wild rover". Pentru ca intotdeauna o carare neumblata va fi mai interesanta. Si cel mai fain e cand iti croiesti singur cararea ta...

PS: Daca tot vorbim de melodii traditionale din acel colt de lume, un pic mai la Nord dam de The Clancy Brothers si Tommy Makem (RIP). Urechea mea e de parere ca Wild Mountain Thyme, una din melodiile mele preferate, suna cel mai fain cantata de ei...

Obiectiv: -1000

2009-01-25T09:00:00.001+01:00

Cu exact 3 luni in urma ma pregateam sa intru in Gouffre Berger, primul "-1000m" din istoria speologiei si... un adevarat mit pentru speologi.

Regret ca vremea ne-a oferit o singura fereastra de 24h pentru parcurgerea cavitatii si ca am putut merge doar pana la -700m, dar la cateva ore dupa ce am iesit din pestera am vazut ca a fost decizia corecta. Echipat-dezechipat, pozat, mancat si asteptat ratacitii - cu totul a durat 16 ore. Cred ca daca mai intarziam 5 ore, ori am fi asteptat la -500m timp de o saptamana, ori am fi fost adaugati la lista de sacrificii pe care Berger o cere (8 morti si in fiecare an cate un accident grav).

Nici nu mi-am dat seama cat de repede au trecut trei luni in Franta si totusi, pe de o parte am impresia ca saptamana petrecuta in Vercors la pestereala a avut loc cam in aceeasi perioada ca si Ic Ponor 2003 sau Caput 2004. Pentru ca mi-a lasat acelasi sentiment de... "Rar mai pupi tu asa ceva".

Salutari de la -500m !

Back to square one

2009-01-24T02:46:00.006+01:00

Degeaba imi faceam griji in privinta formei mele fizice, a lipsei rachetelor de zapada sau asupra faptului ca mi-am lasat in Iasi echipamentul personal de TSA. La fel de degeaba aveam morcov ca nu o sa fac fata provocarii. Parca imi mergea prea bine in ultima vreme...

Pentru mine expeditia s-a incheiat inainte de a incepe.

Deci "back to square one"... si o melodie "ca pe vremuri" (Ic Ponor 2003, Caput 2004)

Mike Oldfield - The Song of the Sun
(Albumu' Voyager ruleaza mai fin decat mistretul speo)

Jean-Bernard

2009-01-23T02:32:00.002+01:00

Plan de expeditie cu scop de explorare - Gouffre Jean Bernard, Massif du Folly, Haute-Savoie. Denivelare totala -1602m, adica a 5a din lume. Kiki zice ca e rost de ceva galerii noi si cum in ultima vreme am avut noroc la descoperit sali/galerii, sunt mai extaziat decat un plod fata-n fata cu Mos Craciun. Tot el zice ca Gouffre Berger (-1273m si primul "-1000" din lume, cred ca si cel mai periculos) pe care l-am facut in Octombrie, este "apa de ploaie", "mic copil" si alte expresii de genul... De ce e Berger mic copil pe langa ce ne propunem?

Pentru ca vom urca muntele iarna, pe jos (na, cu rachete in picioare ca altfel ne afundam in zapada), carand in spinare echipamentul colectiv(noroc ca ne dam pe corzi de 8mm), echipamentul personal, sacii de dormit si mancarea ... plus alte ustensile si prostii necesare. Si trebuie sa urcam toate astea pana la 2000m altitudine. Sigur ca facem bivuac in pestera, dar fiind o cavitate alpina, temperatura este de 3 grade Celsius, asa ca o sa dam din picioare pana si in somn ca sa ne incalzim...

Scopul e parcurgerea completa (pana la sifon) si explorarea de galerii noi. Un Berger doar pana la gura pesterii...

Mituri si Legende

2009-01-16T08:24:00.005+01:00

Noptile nedormite nu vor fi niciodata un sfetnic bun. Ba chiar dauneaza sanatatii mintale. Ajutate de anumite "ingrediente" din timpul zilei (cum ar fi carto grafia radicala) vor da nastere unor idei cel putin cretine.

In seara asta avem un "Myth: BUSTED" si un "Myth: CONFIRMED".

Somn usor!

Fous ta cagoule! - Remix

2009-01-14T10:59:00.000+01:00

Cum vad pompierii de pe aeroportul din Geneva toata treaba asta cu cagula:

Fous ta cagoule pompiers

Ouf!

Clubul de Speologie "Speo Dur" Iasi

2009-01-14T09:17:00.002+01:00

M-am amuzat incercand sa gasesc un nume, o sigla sau un motto. Nu luati glumele de mai jos in serios...

Nume: "Speo Dur"
Motto: "Supergressus terminus" (beyond terminus, ca sa ma exprim ashea, care este)
Sigle:

Reluarea activitatii

2009-01-14T08:59:00.000+01:00

Azi am fost pentru prima data anul asta la sedinta saptamanala de antrenament a clubului de speologie.

A durat jumatate de ora sa ma echipez (intai pt escalada, apoi TSA, ca apoi sa ma razgandesc si sa imi pun din nou echipamentul de catzarat) si inca 15 minute pana ca partenerul meu de catzarat (Kiki) sa se echipeze si el. Ma pregatesc sa catzar si ne uitam unul la altul: "Auzi, tu parca nu prea ai mare chef de catzarat azi" ii zic lui Kiki. El imi raspunde, ezitant: "Aaa, nu... E prima data anul asta, a fost o vacanta lunga, am baut mult si mi-am facut de cap, pricepi tu...". Zambesc, strang optul si ma indrept spre traseu. Adevarul e ca si eu eram foarte afectat de urmarile pe care le-a avut vacanta asta asupra mea, dar aveam sa vad adevarata amploare abia in curand.

Primul traseu, cap de coarda, frumos, lejer... Prize imense si multe, dar urc cu o lehamite inegalabila, ma opresc la fiecare pas sa admir prizele, asigur fara sa ma grabesc deloc... Ajung in top, vorbesc cu cei aflati in tavanul salii, pe corzile de TSA, cobor linistit. Totul se desfasoara intr-un ritm mahmur. Kiki, la randul lui, face traseul la fel de linistit ca mine, apoi ne mutam in alta parte a salii, unde catzaram din nou, in acelasi ritm nebun.

Terminam traseul si ne apucam de glumit pe seama efectelor pauzelor de catzarat. Amandoi ne dam cocosi si ne propunem sa terminam seara cu 7b-ul meu de sfarsit de an (performanta care nu cred ca o voi egala anul asta, la cum se prefigureaza lucrurile). Nici nu a fost nevoie sa ajungem la 7b, ca gasim un traseu mult mai usor (presupun ca era un 6b) pe care amandoi il urcam cap de coarda. Atat ne-a trebuit! Ajunsi jos, ne uitam unul la altul si ii propun "Auzi, ce-ai zice sa mergem sa bem o bere?". In 5 minute ne-am dezechipat, ne-am schimbat si eram in drum spre birt...

La carciuma ajunsi, ne instalam comod la masa obisnuita si comandam aceeasi bere ca de obicei si incepem sa povestim despre cat de greu ne-a fost in vacanta asta ( :P ). El a fost in Irlanda si povestea lui se rezuma in cateva cuvinte: halbere, speo, halbere, whiskey, politie, halbere, smuls semne de circulatie (shh, da' nu mai ziceti la nimeni ca acuma e mare presedinte la FFS ). Eu am fost pe acasa si povestea mea, la fel, se rezuma usor: familie, halbere, gonzesses, mashinutze, speo cu premiere, nanas, palinca, vin, prieteni vechi si buni.

Ca orice discutie de masculi adevarati, dupa subiectele "bautura" si "chefuri", urmeaza subiectul "femei", peste care am sa sar (cu mentiunea ca "peste tot e la fel" - dar mai frumos e in Romania). Evident, din discutie nu putea lipsi "Sportul" - care la noi se cam rezuma la speologie, escalada, trasee montane si poate scufundari in pestera.

Ne-am amuzat povestind despre tura din Berger (-1273m, locul 28 in lume ca denivelare) din toamna lui 2008, despre cat fumeaza speologii in Pierre St Martin (-1410m, locul 16 in lume ca denivelare) sau despre excursia planuita in februarie in Jean Bernard (-1602m, locul 5 in lume ca denivelare).

Observati ca pe masura ce discutia avanseaza si berile se golesc, noi tot urcam in topul celor mai adanci pesteri din lume si ne apropiem de Europa de Est... Mai exact, ajungem sa povestim despre Caucaz, unde se afla 4 pesteri din top 10 (9, 8, 2 si 1 - Faimoasa Krubera/Voronja). Si atunci, bunul meu amic El Presidente Kiki, lanseaza bomba: "Uite, am un prieten care a fost la noi la club [... zgomot de fundal cauzat de socul pe care l-am avut auzind finalul frazei ...] si organizeaza o expeditie de explorare in Caucaz, in niste avene adanci de acolo. Vorbim despre explorare in avene de -700m [care in zona aia au un imens potential de -1000m] si chiar despre Iliuzya-Shneznaya (Nb 2) sau Krubera-Voronja (da!)."

Deci... sa fie intr-un ceas bun! Asa o invitatie rareori primesti de doua ori in viata...

Ohne Dich

2009-01-12T19:34:00.000+01:00

Azi am vazut videoclipul unei melodii care imi placea de ceva vreme. Fara recomandarea unor buni prieteni si speologi (care au ras de mine) nu as fi avut aceasta ocazie.

Na, acuma nu mi-am trait viata degeaba! :))

Rammstein - Ohne Dich

PS: Uite ca si Kobe e fan Ohne dich

Fous ta cagoule!

2009-01-11T00:20:00.000+01:00

Mersi, Vlad!

Fatal Bazooka intr-adevar ruleaza fin, precum mistretul speo...

Fatal Bazooka - Fous ta cagoule

Cauza si efect

2008-12-11T23:19:00.000+01:00

De ce scriu aci? E vina ei in special, dar partial si a lui (blog in franceza).

Din cauza ca i-am apreciat postarile si fotografiile, am fost curios sa vad ce-i cu linkurile pe le care afiseaza catre alte bloguri. Si din click in click uite ca am consumat nopti intregi din viata citind intamplari din viata altora - razand singur (ca vaca) la 5 dimineata si regasindu-ma in unele povestiri.

De la Kobe, Amalia si Vlad Condratov am putut sa inteleg (la un nivel de baza) cam ce se intampla in tara in comunitatea catzaratorilor si cam ce ma asteapta cand ma voi intoarce. Apoi, plecand tot de la "Home", am dat peste Skin. Nu stiu cine este omul asta, dar il apreciez mult pentru ce posteaza pe blog. Doua din acele filmulete m-au facut sa imi zambesc amar intr-o perioada in care totul era la fel de cenusiu, asa ca le-am pastrat in amintiri intr-un loc special.

In continuare, sarind din link in link, nu stiu cum am dat de Groparu', care mi-a amintit de ce ma simt intotdeauna ca acasa in Cluj (stiu, nu e clujean, dar nici eu nu-s). De aici am ajuns la zoso, cabral, arhi, siblondelegandesc etc. Mentionez ca pana la ei citisem celelalte bloguri in totalitate... eh, aci nu am mai rezistat, desi in cea mai mare parte "am dovedit". Singurul "blogger cunoscut" pe care l-am citit integral a fost VisUrat (mint, cu exceptia romanului in "n" parti a unui colaborator). VisUrat asta imi pare tare cunoscut... nu jucam oare "Counter" impreuna? :) Glumesc, jucam execrabil si foarte rar.

Si dupa ce am tot citit tot felu de bloguri, bloguletze, consortii de bloguri... am rezistat tentatiei si mi-am vazut de pesterile si catzaratul meu. Acu 2-3 zile imi da o prietena link la piticigratis. Si iar pierd o noapte intreaga... Dar tot nu am cedat si m-am apucat de invatat pentru un examen. Si stiti ca astea prostesc... Asa ca m-am apucat de blog

De inceput

2008-10-06T22:50:00.000+02:00

Pentru ca e o zi importanta

Cu dedicatie, evident.